Oameni de seamă

În comuna Făurei n-au existat si nici nu exista oameni de ştiinţă, aşa cum sunt în alte comune ale judeţului, doar cu excepţia unui poet ţăran pe nume Constantin Lăpuşneanu.
S-a născut în anul 1899 în comuna Făurei şi a fost fiul lui Ion şi Măndiţa Lăpuşneanu. Constantin Lăpuşneanu a fost creator popular, a cules bocete, cântece, poezii, descântece din satele învecinate de când era flăcău.
Şi-a satisfăcut stagiul militar la „grăniceri" în localitatea Cernăuţi-Basarabi. A fost şef de pichet, caporal la 18 oameni. După terminarea stagiului militar a fost împroprietărit cu 4.00 ha pământ pe care l-a muncit ani de-a rândul împreună cu soţia sa Catinca Lăpuşneanu. A fost tată a şase copii (toţi băieţi), care sunt în viaţă şi locuiesc la ţară. A avut 20 de ani o pereche de boi pentru a întreţine familia şi pentru lucrările agricole.
Cel mare, Neculai Lăpuşneanu, a fost factor poştal timp de 33 de ani. Al treilea, Ion Lăpuşneanu a fost zidar de meserie în municipiul Roman. Al patrulea, Vasile Lăpuşneanu, a fost inspector financiar în judeţul Iaşi. Al cincilea, Mihai Lăpuşneanu, a fost agricultor de meserie. Al şaselea, Florin Lăpuşneanu, a fost tehnician la ferma Şorogari ca viticultor.
Soţia Catinca a decedat în anul 1981. A fost casnică întreţinând cei şase copii până şi-au luat zborul, fiecare la meseria lui.
Constantin Lăpuşneanu - zis „moş Costache" a fost îndrăgit de cetăţenii comunei până a decedat (1999).
Moş Costache Lăpuşneanu a câştigat două diplome, una în anul 1982 şi cealaltă în anul 1986, cu Premiul I special din cadrul etapei de masă a Festivalului Naţional al Educaţiei şi Culturii Socialiste „Cântarea României". Câteva poezii şi cântece sunt redate în rândurile următoare, fiind recitate din toată inima când avea 94 de ani.

Satul meu

Frumos este satul Făurei
Unde au fost cei dragi ai mei.
Tata, mama şi bunicu
Pe ei i-a înghiţit pământul.
În satul acesta am copilărit,
Casa avea odaie mare şi tindă,
Tinda nu era podită,
Se vedeau căpriorii.
Foaie verde măr domnesc
Satul nostru s-a schimbat,
Toate casele sunt tăbluite,
Şi o parte drăniţite.
Şi casele sunt zugrăvite,
Şi podelele sunt văruite,
Toată lumea să se uite.
S-a făcut şi o alee,
Cu flori şi cu brăzişori,
Când îi vezi să nu mai mori.
S-a făcut şi o şosea asfaltată,
Care n-a fost niciodată.

Cântec

Cucu cântă, mierla zice,
Taci Costică nu mai plânge.
Cucu zice către mine,
Nu mai plânge Constantine
Că sunt singur ca şi tine,
Că eu zbor din cracă-n cracă,
De urât ca să mai treacă.
Că doru-i mare, jalea creşte,
Şi eu umblu rătăcit,
Ca un om nenorocit.
Că ce-am avut drag s-a pierdut,
S-a dus şi n-a mai venit
Şi eu plâng pe-al ei mormânt.

Poezie

Catincă hai în pădure,
După fragi şi după mure.
Când am chiuit odată,
A rămas pădurea toată.
Ea de nimeni nu se temea
Că era cu mine alături.
Eu Catincă-i ziceam:
Foaie verde de lipan,
Hai Catinco pe cărare
Să culegem câte-o floare
Şi de fiecare floare
Am să-ţi dau o sărutare.
După ce flori culegeam,
Înapoi ne întorceam,
Florile le număram,
Pe Catinca o sărutam.
Ea din gură mă dojenea:
Fugi de-aici, vino încoace,
Şezi binişor şi-mi dă pace!
Dar acele zile fericite
Au trecut nevăzute.

Bocet

Am să las cu jurământ
Cine m-a băga-n mormânt
Să-mi fac un sicriu de nuc
Cu capacul de argint
Să-mi sape groapa adânc
Să nu putrezesc curând.
Şi-am să las la moartea mea
Să vie şi mândra mea
Să ţie lumânarea
Să mor cu ochii la ea
Eu la ea şi ea la mine
C-am trăit o viaţă bine.

Poezie
La moartea mea vor veni
Cei şase băieţi ai mei
Şi toţi vor sta cu picioarele în groapă
Şi le vor curge lacrimi din pleoapă.
Vor veni ş-acele cinci nurori,
Toate vor avea în mână flori
Toate vor sta triste
Cu lacrimi strânse în batiste.
Vor veni şi-acei zece nepoţi ai mei.
Şase nepoţi şi şase nepoate,
Toţi vor plânge de mare jale,
Că eu nu mă mai întorc din cale
Mie în mână, după obicei,
Să-mi pună vreo trei lei,
Ai mei să-mi pună 50 de lei
Să-mi pot plăti vămile cu ei.
Pentru cuvântări, nu un popă
Să-mi citească un profesor
Cu glas zâmbitor
Să citească ce-a scris eu.
După ce-a terminat caietul de citit
Să-l pună lângă mine în sicriu.
Să-mi pună şi un creion,
Că acolo am să scriu, n-am să dorm.
Acolo începe viaţa mea
Până la învierea a doua.

Pluguşor

Aho! Aho! Copii şi fraţi
Staţi puţin şi ascultaţi
M-am luat cu un cetăţean
Să ur pe bădiţa Traian
Să ur la Comitetul de Cultură
Acolo vom găsi multă băutură
Aşa aş bea la rachiu
Nu ştiu doamne cum să fiu
Ion a lui Coţofan
Ia găina de gătlan
Şi o bagă sub suman
Mergem la piaţă cu porcu,
Să-ncercăm şi noi norocul
Chiar de-ar fi cu noi să meargă
Doamne! Tare-ar fi bună treabă
Pâne mai era odată
Când se ducea băiatul la fată
Dar acum s-a schimbat
Merge fata la băiat
Câţi boi mi-a schimbat şi i-a bătut
De-abia patru duc la plug
Mânaţi măi flăcăi
Hăi, hăi!